„Somnul…”

Trezit de praf din sufletul lunii
La viața de hoț pierdut în lumină,
Lumină ascunsă în flacăra neștirii,
Proorocesc în liniște a nopții crimă.

Umbra se apropie încet, sinistru, sec
Cucerește suflete cu-n strigăt coleric
Fugi! Cât mai poți, căci clipele trec,
Lașule, eu mă scufund acum în întuneric.

Ce-ar fi ca în fuga-ți să te-mpiedici de o stea,
Să privești o lume că se prăbușește-n față
Să se ciocnească soarele cu luna ta
Să se destrame tot de la un fir de ață.

Mai bine stau și aștept din nou destinul
Știind că dincolo de întuneric e lumină
Închid ochii, rup foaia, tai iar filmul
Să împlinesc SOMNUL, a nopții crimă.

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.