„Realitate…”

Fărâmă de lumină absorbită de un fad întuneric
Frământă cu silă explozii de gânduri negre, seci,
Adormind lovit de-un foc aspru, dar domol și feeric…
E lume, univers… Dar viață nu poți s-o mai numești.

Dar stă ascunsă după o pleoapă ciopârțită, stea…
Stea obosită de chinuri și speranțe false, irosite,
Se-avântă în nimic, un scop, o viață de-a-și crea.
Pleacă departe, uită că aleargă printre minți odihnite.

Degeaba strigă ea de după o perdea de ură și nonsens…
„O, sclipire hoinară împinsă-n orizont,
Nu ai descoperit încă al durei, tristei vieți mers
Și iar te-avânți în nebuloasă ca un tont?”

Dar steaua n-ascultă… Mergea drept înainte
Căutând nimic, hipnotizată, pierdută, uitată deoparte.
Încă un pas și se stinge, dar tot nu ia aminte…
O salvează un perete aspru, neted… REALITATE.

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.