Timp…

Ac ce se plimbă clipă cu clipă, ușor
Peste cifre moarte, uitate, rămase în urmă
Trezește-un moment, ucide-o dorință, un dor,
Naște o lumină, o ridică, o coboară, o curmă.

Și se mișcă, mai trece o secundă, o lună,
Un an de viață, de neplăceri și vise
În care sufletu-ți pierdut strânge, adună
Artificii de gânduri, lumi și stele stinse.

Visând mai departe, cu o frică anostă mergi
Ca pe o sfoară înnodată pe alocuri,
Lași trecutu-n urmă, dar nu dorești să-l ștergi,
Te avânți în ale-amurgului neștiute focuri.

Și iar dansează acul într-un pas simplu, lent,
În timp ce soarele coboară și cerul plânge trist.
Așa că stai, așteaptă și privește vinovatul atent:
E timpul, o viață, un suflet, un artist…

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.