„Faptă…”

Orizont redeschis răsare când ochii mi-i închid
Și sar în întuneric. Dar văd lumină,
Văd rămășițele unui vis distrus, morbid
Cum sfâșie o viață ridicată pe bolta senină.

Joc inegal de stele nehotărâte, pierdute
Într-un vis fără frontiere, fără final…
E un infinit imperfect de suflete căzute
În neantul speranței fără vreun ideal.

Din negura minții în care mă aflu stingher
Urmăresc dezordinea amețitoare ce înconjoară
Orice gând uitat, doborât sau trimis la cer,
Cu o mantie argintie, zdrențuită, ușoară…

Și brusc, universul mă izbește din nou în față,
Furios… Mă ridic din mizeria nedreaptă,
Dar deschid ochii: o lume fără dezgust, greață,
Apare înaintea-mi și face din vorbă, o faptă.

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.