Primele zile de la I.D. Fest 2014

Pentru că nu sunt în oraş pentru I.D. Fest 2014, nu am cum să îmi spun o părere proprie despre toate piesele, iar de poze nu poate fi vorba. DAR (există un „dar” care nu e un cadou), mulţumită Aiyshei Parviez, care s-a oferit să-mi furnizeze poze şi detalii despre piese, voi posta (în timpul pe care-l voi avea), tot ce-mi va trimite (Mulţumesc, din nou).

Primele zile de ID Fest

Primul spectacol ce a avut loc la teatru în cadrul ID Fest-ului de anul acesta a fost piesa de teatru „Visul unei nopți de iarnă” jucată de studenți ai U.N.A.T.C. miercuri, 16 iulie. Astfel, am asistat la o piesă complexă, plină de umor și complicații caracteristice comediilor lui Caragiale, cu personaje tipice Bucureștiului modern. Actorii au jucat ireproșabil, așa cum ne așteptam, stârnind hohote de râs și suspans – când a fost cazul.

IMG_8481

Vineri, 18 iulie, au avut loc One-Man-Show-urile din cadrul concursului, debutând cu monologul lui Vlad Goranda (Bacău), continuând cu Ecaterina Lupu (Bacău), Iulia Dinu (București), Claudia Moroșanu (Timișoara) și încheind cu Delia Tărcăoanu (Piatra Neamț).

„Inima care spune taina” – Vlad Goranda
Adaptare după textul lui Edgar Allan Poe, scenariul i-a cam pus câteva piedici lui Vlad, întrucât nu prea părea să fie obișnuit cu felul de a fi al personajului său, unul complex, aparent un schizofrenic ce a ucis un bătrân. Personal, cred că reprezentația a fost puțin exagerată, iar reacția la feedback-ul primit nu a fost tocmai potrivită.

IMG_8590

„Cadre” – Ecaterina Lupu
Un scenariu propriu, în regia lui Eric Țuțuianu, complex, împletit cu două dansuri: unul inocent, baletul unei copile, și unul lasciv, erotic, al unei tinere îndrăgostite. Un personaj rotund cu o poveste ce stârnește controverse în rândul spectatorilor, Pandora a ajuns de la visul ei de a dansa balet, la a scrie cărți pentru oameni mediocri, dar din care câștigă foarte mulți bani. Ecaterina a reușit să trăiască mai toate momentele monologului, însă nu toate și nu cu toată sinceritatea, lipsindu-i, astfel, naturalețea în câteva momente.

IMG_8683

„Pisica albastră” – Iulia Dinu
Singura reprezentație care a reușit să mă emoționeze aproape (pentru că m-am abținut, oh, cât m-am abținut!) până la lacrimi și care a reușit să îmi facă pielea de găină și mâinile să-mi tremure preț de aproape 15 minute.
Cu un story-line ce îmi amintea de viața lui Edith Piaf, Iulia a prezentat dezvoltarea și maturizarea unei fete într-un circ, orfană de ambii părinți, trăind cu bunica, acrobat la trapez, care umbla prin nu puține paturi bărbătești și care o bătea des. Forțată să joace rolul de pisică albastră mereu și să suporte comportamentul bunicii sale, fuge în New Orleans la vârsta de 17 ani și întâlnește un pianist – iubirea vieții ei – dar este găsită și adusă înapoi cu forța. Aceasta va fugi încă o dată cu pianistul, însă nu va mai fi adusă înapoi. A doua zi după dispariția „pisicii”, bunica se sinucide aruncându-se de la trapez „cu ochii deschiși, mâinile întinse și degetele răsfirate, de parcă ar fi vrut să prindă pe cineva”.

IMG_8768

„Noi două, noi doi, și ea” – Claudia Moroșanu
Un melanj înduioșător de dramă maternă și umor macabru țesută cu fire de nebunie ce i se potriveau îndeaproape Claudiei, reprezentația a izbutit să încânte prin diversitatea sentimentelor invocate cu ajutorul unei game impresionante de tehnici. Rămânând încă un One-Woman-Show, Claudia a folosit publicul ca pe încă o parte din recuzită, tratându-i drept clienți. Decorul, o florărie înmiresmată, casă a florilor și a nebuniei Silviei (Claudia), a creat un contrast tăios cu drama relației acesteia cu mama ei și subtil introdusa scenă a înjunghierii lui „Iv cel evaziv”: inocența florală rămâne un fond izbitor de contrastant față de emoțiile violente ieșite la iveală odată cu menționarea Hortensiei, opoziția fiind îmblânzită de cântecul de final. Scenariul a fost scris de Claudia împreună cu Feline, iar amândouă au primit feedback-urile pozitive cu zâmbete pe fețe.

IMG_8872

Zâmbet și întuneric – Delia Tărcăoanu
În ciuda dificultății reprezentării unei piese scrise și regizate de ea însăși, Delia a prezentat un monolog filosofic cu adânci urme personale, folosindu-se de metafore proprii precum cea a păpușii goale pe dinăuntru. Inspirată din propriile ei experiențe, piesa a fost îmbinată cu momente artistice în timpul cărora zâmbetul Deliei strălucea prin întunericul scenei, năucind publicul din primul rând. Un cântec înduioșător la chitară și un dans final al luminilor ce se îmbinau cu trupul Deliei au conferit profunzime notei particulare ce a avut-o reprezentația.

IMG_8943

Spectacolele de până acum constituie un început promițător – și de asemenea motivație în plus pentru cât mai multe persoane de a veni la Fest. Creativitatea tineretului nu a încetat să dea roade nici în generația aceasta. Atrăgând puțin mai mult atenția publicului spre patrimoniul cultural sau, mai degrabă, limba română prin noul slogan „ID Fest Schimbă”, ediția de anul acesta ne arată deja că avem în continuare cu ce ne mândri ca popor.

Toate pozele sunt PE PAGINA DE FACEBOOK

Leave a Reply