Brexit, democrația și generațiile

În ultimele zile, evenimentul ce a avut cel mai mare impact în media este deja arhicunoscutul Brexit, numele dat ieșirii din Uniunea Europeană a Regatului Unit a Marii Britanii și Irlandei de Nord. În data de 23 Iunie 2016, cetățenii britanici au făcut istorie la un referendum în care populația a fost împărțită între „Leave” și „Remain”. O zi mai târziu, rezultatele scot câștigătoare tabăra „Leave” cu 51.89%, UK devenind primul stat membru al Uniunii Europene ai cărui cetățeni au decis că vor să părăsească Uniunea.

Dacă ar fi să căutăm „rădăcinile” pentru acest eveniment, mergem până în anul 2012 când David Cameron a respins apeluri repetate de a realiza un referendum in-out, dar a promis că va renegocia cu Uniunea Europeană poziția curentă a UK. Un an mai târziu, după ce presiunile a continuat a declarat că dacă Partidul Conservator britanic va ieși victorios în 2015, un referendum va fi organizat până la finalul anului 2017. La momentul acestei declarații nimeni nu a anticipat valul de migranți din Orientul Apropiat și nici evoluția ISIS, toate acestea conducând la un boom de popularitate pentru partidele populiste și extremiste. Așadar, cu sprijinul UKIP (UK Independence Party) și a unor membri din Partidul Conservator s-a înființat „Vote Leave”, inițiativa de a vota împotriva păstrării statutului de membru UE a Regatului Unit.

Cu ocazia afișării acestui rezultat, David Cameron, Prim-Ministrul UK a declarat că dorește să aducă UK la un echilibru, la stabilitate, după care să-și dea demisia pentru a permite altei administrații să invoce articolul 50 din tratatul de la Lisabona care presupune întocmai retragerea din Uniunea Europeană. Această decizie vine, în opinia mea, în cel mai laș mod cu putință, mai ales că s-a folosit de referendum pentru a-și putea asigura un avantaj la alegeri.

Unul dintre motivele pentru care britanicii au ales să iasă din Uniunea Europeană a fost, însă, propaganda făcută în principal de UKIP împotriva imigranților din UK. La acest capitol putem aminti afirmațiile la adresa României și Bulgariei făcute anul trecut cât și serialul „The Romanians are coming”. Acesta nu a fost singurul „episod” de rasism al UKIP, lideri și membri ai partidului fiind acuzați de mai multe ori de rasism de către mass-media

Un fenomen care merită observat este, însă, separarea regională și pe categorii de vârstă a rezultatelor. Dacă tinerii au votat majoritar pentru a rămâne în UE, populația în vârstă, mai prezentă la vot a răsturnat rezultatele în favoarea lor. De asemenea a existat și o separare teritorială, Londra, Scoția și Irlanda de Nord votând pentru a rămâne, în timp ce Anglia și Țara Galilor au votat pentru a părăsi UE.

Acest ultim fapt poate genera ruperea Regatului Unit prin independența Scoției și alipirea Irlandei de Nord la Irlanda, mai ales că acum 2 ani, în Scoția s-a desfășurat un referendum pentru independență, deci precedent există. Brexit a creat, totodată, încă un precedent, iar în întreaga Europă au început să se nască idei pentru a crea acțiuni similare cu „Vote Leave”, iar Facebook este dovada cea mai clară.

Însă tabăra Remain a devenit, în urma rezultatelor, mult mai sonoră, tinerii lansând proteste de stradă, acuzând faptul că referendumul poate împărți țara în două și produce scăderea șanselor tinerilor de a se dezvolta pe viitor. Tabăra Leave atacă acest act catalogându-l drept nedemocratic pentru că se opune direct rezultatului actului democratic de bază, votul.

Acum, cu demisia lui Cameron, trebuie să se găsească un Prim-Ministru care să aibă boașele necesare pentru a semna retragerea oficială din Uniunea Europeană și să aibă convingerea că o face pentru binele țării și că poate evita consecințele deciziei, însă evitarea consecințelor este aproape imposibilă ținând cont că Irlanda de Nord și Scoția sunt pe picior de plecare și au toate motivele.

Sunt voci care spun că există oameni care au votat pro-brexit fără să cunoască consecințele, iar dacă acest fapt este adevărat, atunci un lucru devine din ce în ce mai clar pentru mine, sistemul democratic, așa cum îl știm noi în prezent, nu este nici pe departe puterea poporului… Este puterea informației propagandiste, iar cum acum informația circulă cu foarte mare repeziciune și poate crea impact psihologic în masă, aceasta devine din ce în ce mai periculoasă. Altfel spus, sistemul s-a învechit și trebuie ori adaptat la nevoile actuale, ori schimbat… Cu ce, însă, habar n-am.

P.S. Vin alegerile în Statele Unite ale Americii 😀

Leave a Reply