Noaptea zilei de 1 februarie

Încă de la alegerile din noiembrie am refuzat să scriu un articol pe tema politicii din România în ideea că am vrut să dau o șansă actualei majorități. Au fost situații în care le-am luat partea, gândind cât se poate de obiectiv, dar mi-am pierdut, ușor-ușor încrederea în ei. Românii, în schimb, erau mai revoltați ca mine, au vrut să se afișeze, au vrut să scape de ei cu orice preț, chiar dacă, momentan, nu făcuseră altceva decât să aibă majoritate în Parlament. Articolul ăsta nu este despre declarațiile mizerabile ale lui Dragnea, despre minciunile de pe Antena 3 sau despre instigările lui Codrin Ștefănescu.

În seara de 31 ianuarie la ora 22:30 Guvernul României dă „pe sub mână” o ordonanță (pe lângă altele) care schimbă câteva lucruri pe ici-pe colo referitoare la Codul Penal și Codul de Procedură Penală și trimite legea amnistiei și grațierii în Parlament, iar posturile de știri au început să duduie. Era, practic, ultima picătură pentru foarte mulți români, deși mulți dintre ei nu știau ce se întâmplă, cum se întâmplă, care e textul ordonanței și de ce e bine/rău. Ei știau că s-a dat, fără vreun pic de urgență, o ordonanță care le oferea multor personaje care sunt certate cu legea o portiță de scăpare sau o pedeapsă mai mică. La ora 00:30 în data de 1 februarie, Piața Victoriei era blocată.

Personal, am fost și la protestul din 2015 pentru Colectiv și am putut să remarc o diferență importantă: în 2015 era un om (sau un grup de oameni) care „dădea(u) tonul” și mi se părea destul de clar că nu e un protest clasic, ci de un miting „condus”, un miting care avea un motiv în spate. Eh, în noaptea dintre 31 ianuarie și 1 februarie a fost altceva… Oamenii au ieșit pentru că au ieșit, și la fel (cel puțin teoretic) avea să se întâmple și în seara de 1 februarie.

1 februarie

Am plecat din Regie la 20:40 și am ajuns relativ repede cu tramvaiul la stația Dr. Felix. Lumea mergea în număr mare spre Piața Victoriei, dar erau destui și cei care plecau. Intrând în Piață am realizat că, spre deosebire de seara precedentă, erau mult mai mulți oameni. Deja mergeam pe „de 10 ori mai mulți”, iar oamenii zâmbeau, scandau lozinci și duceau un protest pașnic. Protestatarii împărțeau între ei cornuri, ceai cald și banane (din ce am văzut eu) și nu aveau de gând să plece prea curând, fiind îmbrăcați ca pentru munte.

Ora 22:00 – Ajuns la intrarea dinspre Iancu de Hunedoara în Curtea Guvernului am făcut 2 poze și am auzit în curte o petardă. În acel moment m-am dat jos de pe un morman de zăpadă pe care eram și mi-am pus puțin ceai în speranța că e un caz izolat, însă am preferat să fiu precaut. După a doua petardă în aceeași zonă am preferat să mă retrag într-o parte. Pe la 22 și puțin am condus pe cineva la stația de tramvai Pasaj Victoria, după care m-am reîntors în Piață. Când am ajuns la intersecția cu Lascăr Catargiu se simțea un miros ușor înțepător. „Au dat cu lacrimogene?” „Da, da, au dat mai devreme că au forțat câțiva cordonul”. Era clar că dacă au fost CÂȚIVA care au forțat, urma să se transforme asta în ceva mai rău.

Ora 22:40-22:45 – se aud 5 petarde la ~2 secunde una de cealaltă. Lumea strigă „Așa NU!” și „Fără violență!”, dar se vedea cum din fix aceeași zonă din mulțime zboară petarde. Aproximativ 15 min mai târziu încep jandarmii să tragă cu cartușe lacrimogene în mulțime pentru a o dispersa. Jumătate de oră mai târziu, centrul Pieței Victoriei era gol, mulțimea fiind împrăștiată pe bulevardele ce intră în Piață. Demonstanții devin din ce în ce mai violenți, iar alți oameni nevinovați „înghit” gaze lacrimogene.

Ora 23:25 – O ambulanță pleacă cu un jandarm rănit la intrarea pe Lascăr Catargiu, iar o reclamă este incendiată la colțul dintre Lacăr Catargiu și Calea Victoriei. Cei mai violenți aruncă cu coșuri de gunoi spre jandarmi, coșuri de gunoi care ajung, în final, în foc. Un grup de protestatari vine de pe Lascăr Catargiu cu un banner „Ieșiți din casă dacă vă pasă” și se apropie încet de cordonul de jandarmi în timp ce din spatele lor încă se aruncă cu gheață, sticle și petarde.

Ora 23:59 – Demonstranții violenți de pe Catargiu se adună din ce în ce mai aproape de jandarmi, lângă grupul cu bannerul cade o petardă și îi sperie pe cei de pe trotuar. 10-15 minute mai târziu, jandarmii care evacuau Piața Victoriei anunță presa și cei ce stăteau pe margine să părăsească zona pentru că urmează să intervină în forță și să ocolească Palatul Victoria pentru a ieși în cealaltă parte a Pieței dacă dorim să vedem ce-a mai rămas din protestul pașnic.

Ora 00:25 (2 februarie) – Am reintrat în Piața Victoriei pentru a urmări un peisaj dezolant.  20-30 de „protestatari” în stare de ebrietate sunt conduși de cam tot atâția jandarmi afară din Piață… Pe jos sunt numai gunoaie, pe carosabil e scris „Hoții ->” arătând spre clădirea Guvernului, în timp ce mașinile trusturilor mari de presă sunt, parcă, părăsite în zona dinspre Șoseaua Kiseleff.

Observație: în tot acest timp nu am putut să remarc cum din mulțimea pașnică, după ce au apărut cei cu petarde, erau unii care începuseră să-și dea cu părerea despre felul în care (nu) au acționat jandarmii (tipic românesc), dar cel mai grav e că pe fața unora dintre ei se citea ură, genul ăla de ură meschină care putea fi văzut în cei din mulțimile adunate la execuții publice care îl ovaționau cu toată puterea pe călău. Concluzia mea sinceră: a început ca cel mai mare protest din România din 89 până azi și s-a încheiat trist, dezolant, românesc…

Mai multe imagini PE PAGINA DE FACEBOOK

Leave a Reply