Biciclist în Bucureşti

Am aproape o lună de când am trecut de pe roțile tramvaiului/autobuzului/troleibuzului/metroului pe roțile bicicletei și aproape zilnic iau parte la traficul Bucureștiului în orele de vârf. O parte dintre cunoscuți mi-au zis că fac o mare greșeală dacă merg mai mult cu bicicleta prin trafic, că sunt expus unui risc foarte mare și, cel mai important: șoferii nu suportă și chiar șicanează bicicliștii.

Această ultimă perioadă mi-a dovedit (în mod surprinzător) contrariul: șoferii sunt nu îngăduitori, ci foarte politicoși cu bicicliștii. Dacă ne uităm, însă, în curtea celor ce se deplasează pe 2 roți, dezastru! Dincolo de perdeaua de ecologist și om corect, biciclistul ordinar de București încurcă traficul, nu respectă nicio regulă de circulație (nu mai zic de cele de bun simț) și, cumulând toate acestea, își riscă viața „pe barba sa”.

Dovadă că în 2 săptămâni de mers constant (85% pe stradă, 10% pe piste de biciclete și 5% pe trotuare marcate ca piste):

  • nu am avut niciun accident cu vreo mașină (unii șoferi acordându-mi prioritate chiar dacă nu era cazul),
  • pe trotuarele cu marcaj mi-au intrat în față vreo 3 pietoni pe zona delimitată pentru biciclete fără să se asigure
  • un biciclist făcea slalom pe un trotuar similar, biciclistul având căști în urechi (așa că l-am claxonat inutil vreo 20 de metri)
  • pe cea mai „corectă” pistă de biciclete din București (Calea Victoriei), o coloană de bicicliști stătea la semaforul VERDE (probabil nu înțelegeau că indicatoarele de sub semafor li se adresează) și când am încercat să-i depășesc (după un șir lung de claxoane în contextul în care semaforul avea deja vreo 30 de secunde de când era verde și eu eram în mers), o biciclistă a intrat fără să se asigure pe banda pe care depășeam (văzând și ea că cei din fața ei au, probabil, o formă de daltonism) și m-a proiectat în bordură.

Cât despre autorități, Poliția locală încearcă din răsputeri să țină și pistele (legale) pentru biciclete libere de mașini, motiv pentru care nu a existat zi în care să nu văd că pe Buzești cineva primea amendă pentru că își oprise automobilul pe pista de pe carosabil (bilă albă), în schimb, infrastructura pentru bicicliști lasă de dorit în mai toată capitala.

Revin, așadar, cu o idee care nu cred că va fi pusă în viitorul apropiat în practică: lecții OBLIGATORII de circulație cu bicicleta pe piste, trotuare marcate și (mai ales) drumuri publice pentru elevii de gimnaziu (având în vedere că de la 14 ani ai dreptul să circuli cu bicicleta pe drumurile publice), iar pentru cei mai mari, la prima abatere în circulație să fie trimiși la o astfel de lecție (publică).

1 thought on “Biciclist în Bucureşti”

  1. lecții OBLIGATORII de circulație. 🙂 punct. toti participantii la trafic ar trebui sa stie ce inseamna fiecare semn/culoare/regula. e aberant sa te trezesti ca poti sa mergi pe drumul public si tu nu stii ca daca o masina semnalizeaza dreapta, si nu e intersectie in fata ta, urmeaza sa se opreasca langa trotuar, cel mai probabil ca sa coboare cineva din ea. pe de alta parte, majoritatea celor cu masina nu stiu cam cat de aproape/departe trebuie sa treaca de un biciclist aflat in deplasare in acelasi sens de mers, si trec extrem de aproape (dupa parerea mea).

Leave a Reply