Jurnal de bicicletă… Furată

Luni 2 octombrie: Primesc mesaj de la un amic din cămin care își leagă, de regulă, bicicleta lângă a mea: poză cu bicicleta trasă jos, dar încă asigurată… Am trecut cu vederea crezând că mai sunt oameni lipsiți de integritate care vor să vadă dacă pot să facă un ciubuc ușor

Marti 3 octombrie: dimineata, ora 9:00, dau să plec spre facultate. Pentru că deja întârziasem, mă duc să iau „vehiculul”… Supriză, nu era nicio bicicletă. Cobor la parter (unde erau, de obicei, 4-5 biclclete), văd una legată de calorifer cu un lanț gros cât degetul meu mare, în rest curățenie… Și ușa din spate deschisă… Îi dau mesaj amicului meu:
– „când ai văzut ultima dată bicicleta mea?”
– „ieri, când am ridicat-o.. de ce?”
– „nu mai e acolo”
– „a mea mai e?”
– „nu mai e nicio bicicletă pe etaj… tu nu ai plecat cu ea?”
– „bă, tu îți bați joc de mine?”
– „e gol! nici a mea nici a ta…”

În acel moment mi-am dat seama ce se întâmplase… Postez pe grupul căminului să-și verifice toți cei din cămin bicicletele, între timp am tras o fugă la secretariat să rezolv ceva. Next stop: Poliția din Regie. Citesc pe grup: încă 2 au dispărut (deci, în total 4)… 5 minute mai târziu, totalul ajunge la 5.

Marți 3 octombrie: dimineața, ora 10:00 – Ajuns la Poliție, zic ce mi s-a întâmplat, polițistul dădea din cap aprobator (deh, altă biclă furată)… Până am zis „numărul magic” – 5… într-o noapte… Au venit 3 oameni în jurul meu care au început să mă ia la întrebări: „unde erau puse? erau asigurate? sigur sunt 5? în ce cămin? când le-ai văzut ultima dată? când ți-ai dat seama că au dispărut?”

Am mers alături de 2 dintre ei la locul cu pricina… Între timp doamna administrator aflase cum au intrat oamenii în cămin neobservați și cum au plecat la fel de neobservați cu 5 biciclete. Pe lângă că au constatat și ei dispariția (doh) și mi-au cerut semnalmentele bicicletei, au găsit 2 cabluri de siguranță tăiate: Al amicului meu și, cel mai probabil, al posesorului celei de-a cincea biciclete. Rezultat: echipaj (grupă) chemat pentru investigații și amprente, proces verbal cu toate detaliile până în acel moment șiii… cam atât

Marți 3 octombrie: prânz, ora 13-13:30 – Vine grupa să ia amprente, au luat declarații de la personalul căminului, au strâns cablurile tăiate și au făcut dosarul

Marți 3 octombrie: seara, ora 23 – Ajung la Poliție (Secția 20) să depun plângere, dar singurul agent care putea prelua cazul avea în acel moment un alt caz… Ironic (dacă am auzit bine), un furt de mașină.

Miercuri 4 octombrie: prânz, ora 16:00 – După ce mai trecusem o dată pe la secție (ora 13-14) și am fost amânat, când am ajuns în sfârșit să discut cu cineva pentru a depune plângere: BOOM! Dosarul era deja făcut (în baza plângerii depuse de amicul păgubit) și trimis la parchet, trebuia să revin când e sunat amicul meu.

Între timp, au venit procurori pe la cămin, au făcut iar alte verificări, dar ia vinovatul de unde nu-i… Nici până la ora actuală amicul meu nu a primit telefon. Așa că voi face cât de curând încă o vizită la Secția 20. Lecția învățată: nu mai iau bicicletă la cămin… Îmi iau o trotinetă electrică. Pe aia o pot ține în cameră 🙂

În încheiere, am o rugăminte: dacă vedeți vreo bicicletă ca în pozele de mai sus care are cauciucuri de oraș și schimbă greu vitezele ( 😀 ) dați-mi de știre, poate am vreo șansă să-mi recuperez roțile

Leave a Reply