Omul generației Z

A fost odată, ca niciodată, un tânăr cu păr lung care, din întâmplare, este elev la un liceu cu influențe religioase. O să-i zicem, ca în celebrele probleme de la olimpiada de Informatică, Gigel. Gigel se afla în timpul orei de chimie și își desfășura activitatea de elev când, deodată, ca un ninja cu efecte speciale, apare directorul. „Gigel! A FOST ULTIMUL AVERTISMENT! NU TE-AI TUNS! AFARĂ!”. Stupefiat fiind, Gigel face ceea ce ar face orice elev normal în anul 2017: nepăsându-i de context, se simte deranjat de situație, așa că își descarcă frustrările pe Sfântul Facebook. Opinia publică, la fel de stupefiată ca Gigel, distribuie acea informație în stânga și în dreapta, iar în scurt timp, directorul (și, aproximativ, toată conducerea liceului) are frigiderul plin, combina frigorifică de la etaj plină, iar congelatorul din subsol, ia ghiciți… Plin și ăla.

Mai ceva ca Făt Frumos, imaginea în online a lui Gigel a crescut într-o zi cât imaginea altora în 3 ani, iar Gigel devine „omul generației Z”. Participă la emisiuni, i se iau interviuri și își expune în mod direct toate frustrările și supărările referitoare la școală, sistemul educațional, … conducerea Românei… Constituția României… și… România în general. Toate astea pentru că, ATENȚIE, avea părul lung!

Ce s-a întâmplat, de fapt? Gigel (sau părinții lui Gigel) a/au semnat un regulament de ordine interioară aprobat de Consiliul de administrație al instituției, în acord cu direcțiunea și cu REPREZENTANTUL ELEVILOR din liceul respectiv. Ulterior, Gigel nu a respectat regulamentul de ordine interioară, așa că a suportat consecințele. Numai că frustările l-au împins să inițieze toată șarada asta cu surle și trâmbițe și să își bată joc de primul pre-exercițiu democratic care-l privește. Dacă nu v-ați prins la ce mă refer, vă dau un indiciu: reprezentantul elevilor, elevul care putea să aducă reclamații directe cu privire la prevederile regulamentului, este ales prin vot de către elevi (la 16 ani SIGUR nu ești în clasa a IX-a să nu fi prins măcar o dată alegerile pentru consiliul elevilor)…

Pe lângă toată asta, citez dintr-un comentariu pe care l-am scris recent pe acest subiect, comentariu în care sper că am sumarizat tot ce era necesar

  1. Dacă el se plânge de oamenii din România că își bat joc de țară, ar trebui în primul rând să vorbească limba română, nu tentativa de romgleză.
  2. Dacă nu știa în ce se bagă atunci când a intrat la liceul respectiv, atunci problema nu e de la liceu, problema e de la el. Da, sistemul de învățământ are neajunsurile lui, dar nu e chiar atât de dramatică situația precum crede lumea. Trebuie să existe peste tot un anumit nivel de rigurozitate pentru a nu transforma societatea într-o anarhie totală.
  3. Tot el zice că nu i se pare corect faptul că regula era scrisă pe penultima pagină… Același om are toate șansele să semneze un contract în care garantează cu propria casă și apoi rămâne pe drumuri și se plânge că nu e corect ce i se întâmplă.
  4. Școala nu te vrea prost, ci te vrea educat. A fi prost sau deștept ține de propriile decizii, abilități, mama natură. De asemenea, identitatea și creativitatea nu au niciun loc în chestii fixe, doar nu o să schimbe el logica (și gravitația) să spună că lucrurile cad în sus, nu în jos.
  5. Băiatul deja se crede avocat, dar cred că mai are multe de învățat… Mai are de învățat despre RESPECT și ce presupune a respecta/a fi respectat.
  6. Subtitrarea a fost arhinecesară pentru a înțelege ce zice băiatul pentru simplul fapt că (reiau punctul 1), nu vorbește corect în limba română…
  7. „Nu acceptați nimic ce nu vi se pare corect” – aș vrea să îi spun drept în față că viața, în toată „splendoarea ei” nu e corectă.

Până la următoarea postare:  GÂNDEȘTE! (Încă) e gratis.
P.S. Unde am mai văzut eu această metodă de a „schimba” lucrurile? 🙂

1 thought on “Omul generației Z”

Leave a Reply