…Dar pe cine punem în loc?

În data de 20 ianuarie a avut loc în București, probabil, cea mai organizată manifestație publică politică nefinanțată (cel puțin oficial) de vreun partid politic din ultimele 2 decenii în România. Cu videouri de promovare, cu share-uri peste like-uri, eventuri pe Facebook, RECLAME PLĂTITE în acest scop și tot tacâmul… Oamenii păreau mai deciși ca oricând (cel puțin asta lăsa să se vadă prin campania de PR) că nu vor ca aceste legi ale justiției, aceste modificări făcute din topor, să treacă de Parlamentul României.

În stradă, în schimb, lucrurile au stat cu totul altfel. Din apărătorii dreptății și luptătorii pentru justiție, oamenii au devenit o voce antitetică. Nu mai luptau PENTRU ceva, ci ÎMPOTRIVA a ceva. 90% din timp, tot ce puteai auzi era: „M**e Dragnea”, „M**e PSD”, „Hoții” și… cam atât.

Cu un „Repertoriu” slab și lipsit de esență, cu o dorință mai mult de a face rău cuiva decât bine altora, cu aceeași bandă derulată la nesfârșit în vocile colective, acest protest, această „manifestație” s-a transformat într-o șaradă, într-un fiasco politic. S-a transpus, practic, în stradă, circul din Parlament.

Dar, să zicem că eu nu am înțeles mesajul lor pe bune și că PSD chiar este drăcușorul ăla roșu din „I am Weasel”. Dacă îi dăm jos, PE CINE PUNEM ÎN LOC? Opoziția este moartă și a dovedit că și dacă i se dă pe tavă cea mai bună șansă de a ajunge la putere (de 2 ori în 7 luni), tot nu poate profita de ea. Așa se face că, în loc ca partidele din opoziție să conlucreze și să pună la punct un plan de guvernare special pentru astfel de situații, în momentele în care PSD nu mai deținea controlul între Parlament și Guvern, opoziția a tăcut mâlc și a mers la „mămuca Iohannis” să ceară să nu-i mai bage pe frații cei mari și răi la putere, iar asta fără o bază solidă, fără să profite de SINGURELE opțiuni din Constituție.

Iar contextul politic al României este foarte prost. Cu un PSD din ce în ce mai puternic (asta cu toate că oamenii care-l alcătuiesc pare că au un IQ sub limite acceptabile), cu o Uniune Europeană din ce în ce mai șubredă, cu o situație regională (Polonia-Ungaria) sensibilă și cu o opoziție a cărei reacție de răspuns este mai înceată decât un Trabant cărând cartofi, noi nu putem decât să sperăm că următoarele alegeri vor aduce un partid competent să preia țara asta din mizerie și să o scuture puțin.

Fun Fact (pentru amatorii de comparații cu istoria secolului trecut): în anii ’50 primeam „directive” tot din afară, iar toate deciziile interne erau tot „luate în partid”. Diferența între anii ’50 și 2017-18 este că, în vremurile trecute, același partid care primea directive era și cel care lua deciziile interne. Altfel spus: dacă atunci era clar că suntem conduși de alții, acum nici nu mai știm cine mai conduce țara asta…

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.