Alumnus LSAC București

Pentru cine nu știe, tocmai am încheiat al treilea an ca voluntar la Liga Studenților din Facultatea de Automatică și Calculatoare, Universitatea POLITEHNICA din București și, totodată, am încheiat primul și singurul an în biroul de conducere al LSAC București pe postul de coordonator al nou-înființatului departament Multimedia.

At the beginning…

Acești 3 ani au început foarte simplu, am ocolit procesul de „recrutare” și am ajuns fix unde și când a fost nevoie. După un eveniment în care s-a văzut necesarul de fotografi, Claudiu, pe atunci coordonator HR, căuta oameni capabili să se descurce pe această parte a promovării post-eveniment, iar din recomandare în recomandare, am ajuns să fiu fotograf la primul teambuilding LSAC din acel an. Nu cunoșteam aproape pe nimeni, dar acel weekend a depășit toate așteptările și mi-am format o imagine plăcută în legătură cu oamenii care urmau să îmi devină din ce în ce mai apropiați.

PR&Media

Din acel moment, am luat decizia să mă implic în așa fel încât imaginea evenimentelor (la propriu) să fie una cât mai bună, iar Alexandra m-a primit în departamentul de Relații Publice și Media. Acolo l-am cunoscut pe Mihnea, bucureșteanul atipic alături de care urma să „lucrez” pe tot parcursul primului an ca membru Media. Acel an a trecut destul de greu, dar am reușit să rezistăm eroic la „primăvara LSAC” sau, altfel spus, seria de evenimente ce au loc weekend de weekend în lunile de primăvară.

Tot în acea primăvară ni s-a alăturat Andrei, bucureșteanul tipic de data aceasta, care a adus un plus de calitate și a deschis o viziune nouă în materie de video. Finalul anului a fost încununat de Gala LSAC 25 – 25 de ani de la înființarea LSAC București, gală în care am reușit să ciupesc puțin din istoria LSAC, gală în care am realizat că dincolo de oameni, LSAC este un simbol care merită perpetuat, care merită dezvoltat.

Anul următor ni s-au alăturat Edi, Dani, Valentina și Bogdan (e util să menționez că recrutările au început înainte de a începe anul universitar 😀 ), iar lucrurile mergeau din ce în ce mai bine. Standardele de calitate creșteau de la eveniment la eveniment, nivelul de organizare al echipei era on par cu orice departament, rezultatele erau din ce în ce mai vizibile, iar noi, ca echipă, eram din ce în ce mai uniți. Atunci am început să reprezint echipa. Nu neapărat pentru că am vrut sau pentru că m-a pus cineva… doar aveam gura mai mare și puteam să fiu diplomat în același timp. Cu ocazia asta am dezvoltat un simț de responsabilitate și am constatat că a intervenit necesitatea unui om care să ne reprezinte în conducerea asociației.

Un nou departament

Nu mai eram echipa de 2-3 oameni care făceau poze la evenimente și gata… Deveniserăm un grup unit, cu standarde ridicate, un grup care avea cel puțin un reprezentant la fiecare eveniment, eram un grup care ne asumam sarcini diferite de oricare altele, am ajuns să fim un grup de oameni care făceam sacrificii pentru a ne duce la capăt treaba. După o discuție lungă, câteva certuri și după ce Andrei a decis să nu ne susțină, am scris un proiect cu care am mers în fața întregii conduceri: Eram gata să deschidem departamentul „Media”. A fost o ședință grea, o ședință în care am fost nevoiți să venim cu toate argumentele, în care am fost nevoiți să cunoaștem proiectul cap-coadă ca să fim siguri că nu ne autocontrazicem și o ședință în care „Media” a devenit, pe bază de argumente mai mult sau mai puțin valabile, Multimedia… Dar am ieșit de acolo victorioși! Am ieșit de acolo cu garanția că vom avea un departament, dar garantând, totodată, că vom avea activitate cu riscul că dacă nu se va întâmpla asta, să se desființeze departamentul.

Departamentul a început să prindă contur în toamna lui 2017 când am stabilit un regulament intern (oarecum), când am finalizat o fișă a postului și când am lucrat la partea „oficială” a departamentului. Fiind, însă, în căutare de membri, am trișat puțin și am ales ce juniori să mentorez în primul semestru pe baza mai multor recomandări. Mi-am făcut o listă destul de consistentă de oameni pe care urma să îi cunosc în acel prim semestru și pe care voiam să îi „corup” să se alăture echipei. Eram 6 oameni vechi și 6 oameni noi, iar asta ne-a permis să extindem activitatea și să jonglăm puțin cu noul parteneriat cu Sigma TV.

Primul semestru a trecut destul de repede, dar nu fără „pierderi”… Trei dintre juniori au decis fie să întrerupă activitatea în sprijinul departamentului, fie activitatea în LSAC, iar asta a fost o lecție destul de valoroasă pentru departament. Cu toate astea, ne-am redresat la început de semestru al doilea și am format noua echipă oficială a departamentului Multimedia. Ni s-au alăturat Ada, Alex, Ionuț, Laur și Lucia, iar săracii nu cred că s-au prins în ce se bagă, iar timp de acomodare nu prea au avut pentru că a început cu pași repezi o primăvară plină de activitate. Evenimente peste evenimente, nopți nedormite la rând, nervi (cred că „nervi e un cuvânt prea mic), dar și distracție, satisfacție și reușite, asta ar fi o descriere în câteva cuvinte a lunilor imediat următoare. Am rămas plăcut surprins cum acești omuleți au intrat fără prea multe avertismente, fără prea multă pregătire, în ritmul nebunesc al evenimentelor, o parte dintre ei chiar reușind să mă depășească, cel puțin la capitolul „anduranță”.

The end…

Cred că momentul în care mi-am dat seama că „am fost depășit” a fost acea realziare, acea cotitură… Cred că atunci a fost prima dată când mi-am zis „gata, e momentul să mă opresc”, e cazul să vină altcineva în locul meu… Și nu pot să nu privesc nostalgic peste toate albumele de fotografii de la evenimente, peste toate video-urile la care am muncit mai mult sau mai puțin și să văd că toată experiența asta tinde spre final. Dar nu pot să nu mă gândesc și la ce am lăsat în urmă, la acea „moștenire” pe care o lași în mâinile altora și speri ca aceia să implementeze ideile tale mai departe, să le facă să evolueze frumos… Nu e prima dată când fac așa ceva (da, Radio Bloo, despre voi vorbesc!) și presimt că nu va fi nici ultima, dar viața merge înainte. Am încercat să „avansez” pe postul de vicepreședinte, dar voluntarii au decis că nu sunt cea mai potrivită variantă pentru așa ceva, deci mai aveam o singură variantă – să ies, ușor-ușor, din scenă și să fac loc unor oameni, probabil, mai capabili ca mine.

Alegerile de coordonatori pentru departament au scos în față 2 dintre cei mai activi membri și, sincer, nu știam cum să aleg între cei doi. Cum am zis și în fața noii conduceri când a fost să argumentez opinia departamentului: nu pot alege! Ambii sunt foarte buni pe ce fac, dar fac lucruri diferite, nu poți compara mere cu pere, dar dacă departamentul a decis așa, încercați să faceți un efort și să aveți încredere în ce au decis. Ei știu mai bine ca oricine altcineva de ce au votat așa. Și așa a fost. Autorul „noului început” avea să fie Ada, o domnișoară cu un spirit voluntar incredibil, cu ceva experiență în fotografie și care a avut o prezență mult mai mare chiar și decât mine și/sau Mihnea, așa că tot ce mai era de așteptat era Gala.

Finalul s-a concretizat în Gala LSAC… Acel eveniment în care, pentru unii, „ne dăm diplome între noi”, dar pentru alții este un bun prilej pentru o retrospectivă. Pentru mine pot spune că a fost puțin din fiecare. Am fost „activ” și în acea seară, am fost cu aparatul de gât, cu filmulețul de retrospectivă gata, cu asigurarea conecticii și tot așa. Totul decurgea relativ normal, așteptat, fără altceva decât micile probleme tehnice (evident!), fără prea multă grabă. A fost o seară în care mi-am permis să îmi desfășor activitatea lent, calculat… cumva… ca la început, când nu conta cum iese, ci să iasă. Mi-am primit și „placheta” de Alumnus LSAC (cu toate că mă țin de cuvântul dat, voi mai sprijini liga cât voi mai putea), deci pentru mine seara era completă.

…and the new beginning

Punctul culminant a fost, cel puțin pentru mine, predarea mandatului… Mi-am ținut discursul, am prezentat-o pe Ada cum m-au ținut cuvintele în acel moment destul de emoționant, dar lucrurile abia începeau… Pentru că primele ei cuvinte au fost nu am nimic de zis, avem o surpriză pentru tine. Pentru un moment nu am procesat ce a zis (eram îndeajuns de obosit), apoi apare din public Edi cu un film de la Kodak și îmi zice o să ai nevoie de asta. În momentul ăla m-am făcut alb la față și au „intrat în scenă” toți celalți membri prezenți ai Multimedia cu o geantă foto în care era un minunat Canon EOS 650. Nu, nu 650D, ci EOS 650, primul aparat Canon EOS (pe film)… Pentru mine a fost un șoc, nu m-aș fi așteptat nici într-o mie de ani că voi avea parte de o asemenea „retragere”… Știam deja că toți membrii departamentului sunt unii dintre cei mai faini oameni pe care îi cunosc, dar asta m-a convins că sunt mult mai mult de atât. Sunt oamenii care au susținut o cauză, sunt oamenii care au făcut multe sacrificii pentru crearea, pentru menținerea și pentru dezvoltarea acestui departament și oamenii care m-au sprijinit, oamenii pentru care am făcut tot ce am făcut și cărora vreau să le mulțumesc pentru tot! Pentru efortul depus, pentru că au fost alături de mine și în momentele în care ne bucuram pentru câte o treabă bine făcută cât și în momentele când aveam nevoie de o pauză și trebuia să fie cineva care să mă înlocuiască și pentru că m-au suportat (cel puțin Mihnea știe de câte ori am ajuns la cuțite).

Dragilor, fiți voi în continuare, faceți lucrurile cu plăcere și cu pasiune și încercați mereu să vă depășiți. Nu faceți ce vă spune X sau Y dacă nu vi se pare ok, veniți cu argumente și faceți treaba în felul vostru! Dacă uitați (cum) să faceți asta, dați-mi un mesaj, eu am făcut asta 3 ani și nu cred că am ajuns chiar atât de rău 😉 . Mai am o rugăminte, nu uitați de mine, știu că am îmbătrânit, dar tot voi încerca să urmăresc ce mai faceți, cum vă descurcați și, de ce nu, să vă mai ajut pe ici-pe colo cu ce/cât mai pot, garantat nu ca în anii trecuți, dar dacă vă lipsește ceva/cineva sau dacă pur și simplu vreți un sfat, sunt la un mesaj/apel distanță! Mai am câteva mici surprize pentru voi, dar asta cu alte ocazii… A fost o onoare să vă fiu coordonator! Mult succes în continuare!

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.