Revoluție?

UPS… Am uitat să postez asta 🙂

Evenimentele de acum 2 seri (10 august) m-au făcut să am nevoie să stau puțin jos și să mă gândesc la viitor, să mă gândesc mai mult la prezent și să mă gândesc foarte mult la trecut. La urma urmei, trecutul te ajută să înțelegi cum se pot schimba lucrurile de aici înainte la nivel macro…

Unii oameni ar zice: „bine, hai sa ne gandim la ’90, la ’89, oamenii ăia și-au dat viața să nu mai lăsăm țara în mâinile unui om care nu are ce căuta în fruntea țării, așa e și acum”. Putem specula că e parțial adevărat, dar la fel de bine putem să „extindem” căutările noastre istorice până în 1945-46 (în România) sau 2009+ (în lume)… 

Acum să explic de ce… Situația în România e mai complexă decât am putea crede. Presa polarizează simplu cele două tabere în „Puterea coruptă” cu element implicat direct Jandarmeria și „Statul Paralel” cu element implicat direct „Strada”. Simplu, nu?… Ei bine, nu chiar. Lucrurile abia acum se complică. Background-ul politic este unul aprins, cu miză foarte mare, iar miza nu este doar din interiorul României, ci din exterior. Uniunea Europeană, care deja funcționa pe două viteze, urmează să devină și o uniune militară la ordinele Germaniei, iar dependența de resursele rusești trebuie redusă prin amenințări la integritatea NATO din partea lui Donald Trump.

Intern, situația nu este mai roz, avem o majoritate parlamentară aleasă la un scrutin cu o prezență deplorabilă, dar care a promis și încă promite foarte multe avantaje sociale dintr-un punct de vedere și, din celălalt punct de vedere, Liviu Dragnea, un conducător care a reușit, prin interpuși în posturi cheie ale funcționării statului, să controleze destul de bine puterea executivă și legislativă.
În partea cealaltă a ringului avem un Președinte fără prea multe opțiuni, dar care are o moștenire importantă: un sistem în care el poate să tragă „underground” îneajuns de multe sfori încât să incomodeze. Klaus Iohannis a primit „cadou” de la Traian Băsescu tot acest sistem pus la punct cu mare grijă, în care are la degetul mic serviciile de informații ale României și o destul de puternică influență în puterea judecătorească
Situația internă a devenit mai complicată când trecutul și-a spus cuvântul, iar cazierul lui Liviu Dragnea a început să aibă la fel de multe pete ca un dalmațian. Profilul lui Liviu Dragnea este acela al profitorului, al omului gata să calce pe cadavre pentru interesul personal. Acesta, aflat, însă, în poziția de a fi condamnat definitiv și de a pierde, efectiv, tot ce a „construit” încă dinainte de 2000, riscă totul doar pentru a scăpa. 

Fast forward în August 2018 – Liviu Dragnea are o condamnare cu executare (care nu este definitivă) de care încearcă să scape, Klaus Iohannis, atacat puternic de aparatul de propagandă al PSD moștenit dinainte de ’89, „joacă la suspendare” in ideea că legitimitatea sa va fi recâștigată prin vot (și știm bine cât de eficient a fost PR-ul lui Iohannis la alegerile prezidențiale – turul 2), Primul-Ministru Viorica Dăncilă face gafă după gafă, atât în plan intern cât și în plan extern, iar PSD a impus propria variantă la legea Offshore, o variantă care taxează ceva mai serios companiile care vor să pună mâna pe resursele de subsol din Marea Neagră. 

Bun, am stabilit cadrul, acum să trecem la proteste. În Ianuarie-Februarie 2017, sute de mii de oameni au ieșit în stradă ca să se pronunțe împotriva OUG13/2017, ordonanță prin care se închideau câteva dosare groase ale unor oameni destul de influenți. Oamenii au ieșit fix în noaptea ordonanței. Erau tineri, erau în forță și, deși era, cel puțin în aparență spontan, protestul a fost pașnic (cu toate că presa și Guvernul au fost închiși în Palatul Victoria până s-au mai calmat spiritele). Ulterior, cu toate că OUG13 a fost abrogată, oamenii au continuat să protesteze, iar manifestațiile au fost trecute, pe rând, în contul lui Iohannis, în contul USR-ului, în contul PNL-ului, stabilindu-se în #Rezist. Protestele au continuat și au devenit din ce în ce mai îndepărtate de scopul inițial, căpătând o nuanță puternică anti-PSD. De la un moment dat, protestele nu au fost despre „o viață mai bună, spitale, școli”, ci despre „Jos PSD”. 

Țara a devenit o bombă cu ceas începând cu condamnarea în primă instanță a lui Liviu Dragnea. Devenise o cursă contra-cronometru pentru șeful PSD să scape de condamnare, așa că a forțat legile justiției și văzând că presiunile externe continuă la adresa lui, a dat câteva „mici” lovituri investitorilor străini și a trecut la amenințări la adresa Președintelui.
Tot în aceeași perioadă, inițiativa „Fără Pentali în funcții publice” a aprins un soi de spirit civic în omul de rând din România, inițiativa fiind prezentată încontinuu drept singura soluție la toate problemele României. 

10 August nu există „de ieri”, nu a fost ceva spontan… 10 august a fost o inițiativă veche de cel puțin o lună, o inițiativă bine organizată și pusă la punct, eventual bine coordonată cu #fărăPenali. 10 August a fost un prostest total neasumat, nimeni nu a vrut să își ia responsabilitatea asupra a ce urma să se întâmple, având în vedere experiența Februarie 2017, când un protest de mare amploare s-a terminat tot cu bătăi, incendieri, gaze lacrimogene și… fără vinovați. 

Protestul din 10 August vine într-un moment în care emoțiile sunt mai presus decât rațiunea, un moment în care tensiunea în țară, amplificată de trusturile de știri părtinitoare, a ajuns la cote alarmante, iar oamenii nu mai #rezistă. Cine a organizat în spate acest protest a prins rețeta perfectă: Condamnarea lui Dragnea, amenințările PSD-ului, „Fără Penali”, jocul politic agresiv, la suspendare al lui Iohannis, demiterea lui Kovesi (chiar, a mai urmărit cineva subiectul după demitere? mă îndoiesc..), întoarcerea (tradițională, de August) a diasporei în țară. 

Joaca de-a asumatul cu PMB a dat de la început semne că protestul nu va fi unul obișnuit… MAI au pregătit, însă, forțe cât să poată ține mulțimea în frâu. Până la urmă, protestul trebuia să fie unul pașnic și să nu fie nevoie de forță 

Și să răspund la întrebarea din titlu… Nu, nu a fost o revoluție și nici măcar o tentativă de coup… În cel mai fericit caz, a fost o bătaie pe umărul celor care au pus la cale toată asta pentru că acum știu sigur că o pot face din nou la nevoie.

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.