Un experiment eșuat de PR

Un regim totalitar (socialist sau nu) impune, în general, o uniformizare a populației… O uniformizare a ideilor, a comportamentului și influențarea directă a acestui comportament prin propagandă, totul la dorința conducerii supreme. Dacă ieșeai din tipare în vreun fel, sistemul avea un mecanism de autoreglare prin care fie erai adus înapoi în schemă, fie erai eliminat și venea altul în locul tău.

Vestul a promis și promite în continuare individualism, posibilitatea de a te afirma, dar pentru omul de rând, pentru românul de rând astea nu sunt decât cuvinte mari. Omul de rând vrea să își poată întreține familia la un nivel decent și să își permită din când în când câte o „fiță”. Pentru omul de rând, cuvinte precum „justiție”, „procurori”, „contracte de milioane de euro”, „corpuție” și multe altele sunt doar niște sintagme auzite din când în când la televizor, le etichetează ca „bune și rele” și le stochează fără să judece implicațiile.

Ca să ieși din masa oamenilor obișnuiți ai nevoie de o situație socială sau financiară mai bună, trebuie să fii în așa-zisa „clasă de mijloc”. Numai că acea clasă de mijloc în România nu prea mai există… Clasa de mijloc actuală este mimată insistent de oameni din clasa muncitoare care vor să îi facă pe alții să creadă că au mai mult, că se descurcă mai bine ca restul, că „o duc mai bine” sau că le pasă mai mult. Și de aici începe experimentul de PR. 

Nu, nu trebuie să ai bani ca să fii în categoria aia, nici nu trebuie să arăți opulență… Trebuie doar să te faci auzit, să dai din coate și să faci să pară că ce vorbești e adevărul suprem. Dacă mai faci asta ținând la vedere și un set de gadget-uri de ultima generație sau dacă faci un vlog despre asta, eventual live-uri pe Facebook, deja ești ca și intrat în „elite”. Elitele sunt din ce în ce mai vizibile din punctul ăsta de vedere și conduși de impulsuri bine plasate dau tonul unor acțiuni de promovare a unor comporamente sau sloganuri cu iz extremist sau imoral. Iar mulți oameni o iau de bună și dau mai departe pentru că, așa-i, e mai simplu să nu gândești, ci să accepți ideea cuiva (DAR NU A STATULUI, statul e rău), să ți-o însușești și să o dai mai departe, încercând să îi convingi pe cei care sunt împotriva ideii tale că greșesc (aka să îi bagi în schemă) sau să le dai unfriend/unfollow/block și să îi faci de rahat public (aka „sau să îi elimini”). Mai țineți minte unde am mai zis asta? 

Luați orice „lider formator de opinie” care, de exemplu, împarte în stânga și în dreapta ură îndreptată către toți cei care și-au ales profesia/meseria de jandarm și încercați să faceți un exercițiu de imaginație: „el/ea ce fel de lider ar fi dacă ar fi la conducerea țării?” Era o vorbă: „dă-i unui om putere ca să vezi ce fel de om este cu adevărat”.

Nu mai este „la modă” să gândești, să îți faci singur o opinie sau să te prezinți ca fiind cine ești… E la modă să fii ca alții, să îți asumi ideile altora, să fii cine vor alții să fii. Dacă ai o idee neinspirată de a îți face o opinie obiectivă, riști să pierzi din jurul tău oameni care, din anumite puncte de vedere, sunt de valoare. Ăsta e efectul adevărat al Social Media. Facebook, Twitter, Instagram și celelalte nu mai sunt locuri în care să poți comunica opinii, ci locuri în care trebuie să îți conturezi o imagine. 

Asta e lumea anului 2018 – nu mai contează ce știi, nu mai contează ce spun specialiștii, nu mai contează să fii uman, original, ci contează să fii bun în PR și Social Media… Iar de acolo poți fi oricine și orice. 

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.