Putere

În plină campanie electorală de orice fel, multe lucruri (unele plăcute, dar majoritatea neplăcute) ies la suprafață, iar în 2019 lucrurile nu mai sunt atât de simple precum păreau mai demult.

O schimbare majoră (de orice tip) vine cu unele implicații, iar oamenii, în general, cu toate că se declară progresiști și vor o schimbare, au o repulsie când vine vorba de componenta efectiv tranzițională a acelei schimbări. Cu cât mecanismul sau sistemul este mai complex, cu atât tranziția este mai lungă și mai dificilă, mai ales dacă factorul uman este implicat, iar dacă în 2019 scoți un om din zona de confort… my friend, you are going to have a baaad time!

În al doilea rând oamenii s-au obișnuit de multe ori să li se cuvină anumite lucruri, chiar dacă ei doar „există” sau doar aparțin unui anumit grup, fără să își aducă contribuția la dezvoltarea grupului/societății. Indiferent că nu depun niciun efort și nu își canalizează nici măcar puțin din propria energie în direcția dorită, oamenii s-au obișnuit să le fie livrat pe tavă absolut orice doresc pentru că, bineînțeles, sunt în secolul al XXI-lea și dacă au informația la degetul mare (cu degetul ăla dau swipe pe telefon), e normal să obțină și alte lucruri.

Meritocrația s-a dus dracului și a fost înlocuită de PR. Nu contează că nu faci nimic, nu contează că nu ești transparent și că faci regulile/legile ca să îți convină ție. Contează doar ca la finalul zilei, tu să ieși cu mâinile curate și cadavrul ascuns în dulapul adversarului. Dacă ești la putere, e chiar mai simplu! Iar dacă elimini mecanismele prin care alții îți mai pot da un șut în posterior pentru greșeli evidente sau prioritizare proastă, deja poți spune că imaginea ta va fi curată ca lacrima cât timp oamenii nu gândesc. Iar oamenii nu gândesc cât timp le dai ce vor. Cât timp le dai o poveste lacrimogenă, o imagine de om aparent interesat de soarta lor, nu contează că ei îți spun „nu e ok ce faci”, tu doar spune ca ei și fă ca tine.

Oamenii nu își mai aleg reprezentanții după fapte, ci după impulsuri de moment, sloganuri propagandistice, din știri scrise de pseudojurnaliști sau din zvonuri auzite pe la prieteni. Nu mai contează valorile, nu mai contează munca, ci prieteniile și interesele. Doamne ferește să zici că un astfel de individ nu are dreptate, chiar dacă vii cu argumente, cu experiență din spate. Vei primi instantaneu eticheta de „hater” și vei fi bătut cu roșii stricate. Nu se mai votează nimic pozitiv, pentru că acești indivizi nu au un candidat definit, o direcție clară, transparentă, ci votează doar să nu îi (mai) vadă pe ceilalți la putere pentru că, de cele mai multe ori, nu le sunt satisfăcute interesele. Se votează în sens de ură, să îl dea pe x-ulescu jos, cu toate că nu au nimic bun în loc.

Revenind, așadar, la ce ziceam mai devreme despre componenta tranzițională a unei schimbări, oamenii (atât votanții, dar mai ales cei de la „putere”) nu au răbdare ca sistemul să se stabilizeze după un set de alegeri și cum sunt scoși din zona de confort, ajung să reacționeze impulsiv și să ia decizii la presiunea unora mai vocali, ceea ce de cele mai multe ori e greșit.

Și așa se creează un cerc vicios… Încă mai am speranța că acum, în prag de campanie electorală, cei cu drept de vot chiar se vor folosi de ce le-a dat Mama Natură și vor gândi logic, dar tare mi-e că unii indivizi cu „intenții bune” o să îmi trimită speranța la reeducare în Germania, Rusia sau Statele Unite…

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.