„Duamna” Firea și taxa cea de toate zilele

Mașina nu este obligatorie, dar este utilă – o frază arhicunoscută, mai ales în anul 2019 unde mai bine te ajuți singur decât să te ajute alții. Doamna Firea, primarul general al Bucureștiului s-a gândit „cum ar fi dacă proprietarii a 30% din mașinile din București (așa, estimat „ochiometric”, prin Militari), adică mașinile care au număr de înmatriculare de orice altceva în afară de București sau Ilfov să plătească anual aproape un salariu minim brut ca să circule cu vehiculul prin Micul Paris.

Ideea e că, cel puțin eu, provincial (cum le place unora să mă alinte), care lucrez în București, locuiesc în București, dar nu am domiciliu (fiind în chirie), consider chestia asta o discriminare pe față și o astfel de taxă ar deschide cutia Pandorei (vă imaginați orașele fără șosea de centură cum ar fi să aplice o taxă de tranzit? 🙂 )

Cârcotașii de ocazie sau trotinetiștii vor sări cu „da’ ce, ți-e lene să mergi la muncă sau în X parte cu metroul? Ești nesimțit că ocupi fără niciun drept 6 metri pătrați în fiecare zi în traficul sufocat din București și mai și poluezi”.

  • Nu, nu merg la muncă cu mașina personală (chiar dacă cu metrou/autobuz fac minim 30-40 de minute și cu mașina aș tăia în mod cert vreo 10). Prefer să folosesc în momente de maximă necesitate, un taxi 🙂 în rest, Otokarul mă duce la o stradă distanță de casă și mai fac și ceva mișcare – evit până și metroul de cele mai multe ori
  • Nu merg în parc/nu mă plimb din plăcere cu mașina personală (pe lângă că nu are sens să mergi cu mașina de plăcere pentru că mănâncă bani, bonus, sunt destui tembeli care merg în parc cu mașina, dau 2 ture de alergat și SE URCĂ ÎN MAȘINĂ să meargă acasă, nu mai este nevoie de încă unul)
  • Da, merg la cumpărături cu mașina, dar fac doar vreo 5 kilometri, merg pe la mai multe supermarket-uri deodată, umplu portbagajul și apoi nu mai vede bulevardul urma cauciucurilor mele o perioadă
  • Da, merg în excursie sau la drumuri lungi cu mașina (pentru că e MULT mai facil).

Cireașa de pe tort: mașina mea nu e pretențioasă, nici scumpă. Are 20 de ani (aproape cât mine). Valorează aproximativ cât taxa anuală a Duamnei. Poluează cât un scuter sau, hai, două (la cei 50 de armăsari leșinați și cu o cilindree de nici 4 doze de cola). Ajung cu ea în centru din an în Paștele Cailor și mai și plătesc toate parcările (prin aplicație, bineînțeles), chiar dacă paznicii îmi spun „las-o că nu verifică nimeni”.

Să dau aproape un salariu minim brut pe „privilegiul” de a merge cu mașina pe străzile sufocate din București o dată sau de 2 ori pe săptămână (sau când mai apare vreo urgență), asta pe lângă parcări, cauciucuri, suspensii, direcție, toate rupte în gropi, asta doar pentru că „nu am buletin de capitală” este, repet, discriminare.

Da, îți dau 10 lei pe ziua de mers prin centru dacă am neapărată nevoie (asta doar pentru că pe cartea tehnică scrie Euro 2, pentru că sigur nu poluează ca unele cazane diesel Euro 3 sau cu DPF-ul anulat, care trec ITP-ul cu 50 de lei), dar nu îți dau 10 lei pe zi sau 1900 de lei pe an ca să îmi rup mașina în străzile capitalei doar pentru că pe cartea mea de identitate și pe plăcuțele de înmatriculare scrie Bacău, respectiv BC

P.S. Dacă ești cârcotaș și mă întrebi „de ce nu merg cu bicicleta?”, răspunsul e simplu: Pentru că niște bucureșteni drăguți mi-au furat-o

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.