Schimb de roluri

De ce, univers de sadism ucis
Te chinui, când nu-i nevoie, să apari,
Ne furi Luna și ne pui în loc un astru trist,
Ne iei noaptea, visele, al minții plai?

Și vii, ne faci nopțile degeaba gri
Hipnotizând prea ușor vulturul dreptății,
Îl faci să nu mai știe ce-nseamn-a fi,
Îi furi inima, sufletul, simțul realității…

Minți, ne faci să credem că ninge cu speranță
Să sărim degeaba după fulgii reci,
Să ne întoarcem la trista nesiguranță,
Să se topească când prin lumea noastră treci.

De ce, tu, spirit al curiozității nestinse
Nu te saturi sa ne faci să suferim,
De ce, monstru ucigaș de suflete prinse
Vrei neapărat să luptăm cât om trăi?

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.