„Paradox…”

Stare de suflu dulce ca mierea dar amar
Ochi arși de soare, dar limpeziți în lună,
Fericire sau tristețe, blestem sau dar
Sunt opuse si la fel… Cum fulgeră și tună.

Nu poți lupta c-un incendiu de lacrimi albe
Și cu o indundație de zâmbete-ntunecate
Dacă te pleci lovit de-ale slăbiciunii salbe
În fața-ți… Lider a două lumi despicate.

Te poți apropia, dar nu voi așa să te ajut
Pentru că lăsași flacăra să te atingă.
Te-ai lăsat pasat, trecut, pierdut
Între doua ganduri false, lumina-ți să se stingă.

Acum trezește-te din acest coșmar tâmpit,
Din acest „uman” sec, cu doua fețe
Pentru că poți! La fel cum eu am izbutit
Să nu mai cred în fericire și tristețe.

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.