O problemă veche și viața unui copil

Toată mass-media s-a trezit în aceste ultime câteva zile că în țara noastră există o problemă VECHE, asupra căreia trebuia atrasă atenția de mai mult timp: câinii maidanezi. Această specie românească, cu chip blajin și colți bine șlefuiți variază în masă și număr de exemplar în „mini-societatea” pe care o formează în funcție de influența „zoofililor” pe raza de acțiune a acestora.

Cultura nescrisă a zoofililor afirmă că patrupedele „superioare” descrise mai devreme au darul de a citi răutatea unui om, astfel contribuind la purifcarea rasei umane prin eliminarea pericolului. Acești eroi urbani merită răsplătiți înzecit pentru că își petrec timpul și își folosesc libertatea pentru a ajuta lumea să scape de uscături, doar că oamenii de rând nu le oferă atenția binemeritată, lucru adus în prim-plan atât de des de către cei ce respectă cultura menționată anterior.

Se mai întâmplă, totuși, ca sufletele acestea curate să fie îndeajuns de obosite de misiunea care le-a fost pusă în cap încât mai greșesc ținta, dar noi nu suntem în măsură să îi înțelegem pentru că noi nu trebuie să fim în alertă 24/24, deci astfel de evenimente trebuie trecute cu vederea.

Cred că a fost destul sarcasm pentru un articol. Am aberat îndeajuns de mult încât mă cam doare creierul. Dacă nu ați prins ideea, totul a început de la copilul de 4 ani care a murit acum vreo 2 zile prin București în colții unui maidanez. De 20 de ani problema patrupedelor infecte crește tot mai mult, dar cuțofilii/maidanezofilii/zoofilii pun o piedică serioasă acțiunilor de combatere a dezvoltării acestei… greșeli. În tot acest timp „iubitorii de animale” au primit bani de la stat să prindă/sterilizeze/pună în adăposturi/adopte exemplarele de hibrid românesc, dar cum corupția e mare, aceștia și-au văzut de treaba lor cu banii în buzunare.
ONG-uri fantomă apar tot mai des, scurg statul de câțiva bani și dispar brusc, apoi tot ei se plâng când lumea cere o măsură (logic, că nu au destui bani). Aceste personaje fără coloană vertebrală sunt în stare să aleagă banii înainte de viața unui om nevinovat și nu realizează că acest rahat în care am fost trimiși de către ei ar putea mirosi mai mult decât pot suporta. De exemplu, reacția doamnei Lavinia Mirela Nica, cea care a luat pe semnătură în grijă câinele respectiv este pur și simplu inumană. Moare un copil, deși ai dat pe semnătură că acel câine ucigaș nu va face nimic, iar tu declari public asta: „Teoretic, trebuia să am grijă de el, practic nu. Eu am conştiinţă curată şi mă ocup în continuare să salvez animale”? În cazul ăsta legislația are o problemă!

Apoi reacția statului: atâta timp nu s-a întâmpat nimic pentru că nu a fost „scânteia”, dar acum, după ce se întâmplă un eveniment de genul, se trezește Căcărău că nu trebuie referendum, ci să înceapă eutanasierea (a sunat deșteptătorul), Marinarul trimite o coroană de flori pentru că doar atât poate face, iar Autostradă-Suspendată mai varsă o lacrimă ca să dea bine la alegători. Patetic! Presimt că totul va rămâne exact la fel, iar aceste declarații vor fi șterse de pe fața pământului în câteva zile.

Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor are, totuși, replica: „orice modificare sau iniţiativă legislativă pentru reglementarea fenomenului câinilor fără stăpân în România trebuie să respecte decizia Curţii Constituţionale, care prevede obligaţia autorităţilor publice de a nu recurge la măsura eutanasierii”. Deci, dacă CC nu se va trezi că este o problemă, statul va fi castrat în continuare de niște bani, în timp ce câinii, cu scrotul neatins, se vor plimba nestingheriți prin orașe răspândind boli și atacând în continuare „oamenii cu suflet rău”.

Ajung să cred că singurele soluții sunt:
1. Să ne ocupăm noi de problemă (sunt muuulte metode de a face un câine „să se simtă cu capu-n nori”)
2. Să îi exportăm în China.

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.