Viața de cămin

Abia am puțin peste 3 săptămâni de când stau în Regie, dar am reușit să-mi fac o imagine (măcar de început) despre viața de cămin de care multă lume fuge mâncând pământul. În primul rând, ca să îi sperii pe cei care cunosc puțin căminele din Regie, eu stau în P16, cămine cu camere de 2 persoane și baie pe hol.

Înainte de a trece la „cumplitele” detalii, vă invit să aflați câteva lucruri despre complexul studențesc Regie:

Construit în anii ’60, complexul studențesc Regie a fost conceput pentru a oferi cămin studenților de la Universitatea Politehnică. Inițial au fost construite căminele din spate (actualele P13-P27), acestea primind inițial o nomenclatură de la A la U, în ordinea inversă față de cea curentă (deci P27 era A, iar P13 era U).
Abia în anii 1980-1981 au fost construite și căminele aflate spre Splaiul Independenței (P1-P12) completând actuala capacitate de cazare a complexului.

Actual, complexul Regie este un loc foarte viu atât ziua cât și noaptea, ținând cont multitudinea de cluburi, puburi, restaurante, cât și de celebrele petreceri studențești. De menționat este, desigur, faptul că siguranța este la locul ei, complexul fiind supravegheat 24/24 printr-un sistem cu acoperire teoretică de 100% (tot teoretic, 3 camere transmit live pe site-ul UPB, dar linkurile nu mai există).

Așadar, de aproximativ o lună eu trăiesc în P16, căminul „de băieți” cu camere de 2 locuri al Facultății de Automatică și Calculatoare și pot spune că sunt ÎN VIAȚĂ (asta pentru toți amatorii de povești cu sinucigașii din P16) și adaptarea nu este o problemă. Bine, faptul că urc și cobor de câteva ori pe zi câte 5 etaje, că am fost nevoit să mă obișnuiesc cu deja celebrele toalete turcești, să-mi organizez spațiul în cel mai eficient mod cu putință și să stârpesc ploșnițe nu sunt cele mai plăcute lucruri, dar dacă ar trebui să ne plângem doar pentru atât, ar însemna că degeaba am venit aici. Singurele sfaturi pe care le am momentan este (pentru cei ce vor ajunge aici) să vă cumpărați cele necesare (MAI ALES frigider) chiar din prima zi, să vă luați multe cutii în care să vă depozitați toate cele și să vă organizați spațiul în așa fel încât să vă puteți desfășura în voie și să vă așteptați la o viață ceva mai piperată, cu mai puține ore de somn, dar mai multă distracție.

Dușurile sunt ok, atâta timp cât prinzi cabină liberă (da, lumea chiar se spală!) și da, oameni buni, ajunge apă caldă (chiar fierbinte) la dușurile de la 5. Dacă nu, coborâm un etaj 🙂 Viață de noapte există, dar până acum nu am pățit să fie cineva care să mă țină treaz din cauza gălăgiei (bine, aștept până în sesiune, nu mă pronunț definitiv), iar dacă ai nevoie de ceva, în general cei din cămin răspund prompt la postările de pe grupul de Facebook. De aici, cele mai apropiate stații de metrou sunt Petrache Poenaru și Crângași, deci în funcție de direcția în care vrei să mergi, poți salva timp exact cât pentru o stație, dar eu sugerez cu căldură stația Crângași pentru că are mai multe conexiuni cu RATB, o piață, vreo 3 supermarketuri, etc.

Ca să rezum și să închei, căminul P16, în ciuda reclamei negative care i se face, este un cămin ok, cu propriile lui avantaje/dezavantaje si, cel puțin până acum, mi-a făcut o impresie foarte bună din prima zi când am intrat aici.

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.