2015 este anul ipocriziei

Până în ziua de azi (inclusiv), anul 2015 a fost un fel de Moș Crăciun, dar nu neapărat în sensul bun. Evenimentele din decursul acestui an au arătat încă o dată cât de bine funcționează studiul psihologiei de grup și cât de puternică este arma informațională atunci când e necesar, mai ales prin intermediul unei rețele sociale foarte dezvoltate cum e Facebook.

Încă din primele zile, lumea a fost luată prin surprindere de primul atac terorist asupra Franței și anume cel de la Charlie Hebdo. Cum am zis și atunci, nu este o situație pe care noi o putem controla, ci sunt niște sfori trase. Iar povestea cu „Statul Islamic” încă nu îmi sună foarte plauzibilă, ținând cont că au întârziat inexplicabil cu revendicarea. Deodată toată lumea devenise „Charlie”, era solidară, lupta pentru libertatea de exprimare, dar le dădeau cu block și flit tuturor celor care nu spuneau ca ei (adică o formă simplă de cenzură și propagandă).

Apoi au venit refugiații. Lumea a fost iar împărțită în 2 tabere, cei solidari care voiau să îi lase pe toți să intre în țările UE, care puneau în valoare sărăcia în care se află refugiații, dar și cei care nu suportau ideea unor musulmani în plus pe pământurile lor care să mănânce din pâinea lor, să lucreze la locurile lor de muncă ș.a.m.d. În acest caz, ipocrizia maximă a fost a doamnei Merkel care, după ce i-a chemat pe toți ca un fel de Mesia al lumii musulmane contemporane a dat cu nasul de un adevăr destul de ușor de ghicit: nu-i poate gestiona statul german pe toți. Așa că dânsa a început să facă o distribuire (fără voia țărilor sau a refugiaților) între țările membre UE a celor ce au tânjit după o viață mai bună în Germania.

Mai recent a avut loc incendiul de la clubul Colectiv (sau să-i spun #colectiv). Pentru că s-a nimerit ca acel concert să fie unul rock, cre(s)tinoizii au început să sară cu gura că a fost mâna diavolului, că erau sataniști, că trebuiau să moară, în condițiile în care o parte din cei care au susținut concertul aveau o familie întemeiată, își vedeau liniștiți de treaba lor și nu acuzau pe nimeni de nimic. Cu această ocazie, lumea a căutat un vinovat fără să realizeze că toți cei care aveau legătură cu evenimentul (primăria, ISU, patronii) erau vinovați.

De curând a început și ISU să facă niște investigații care, teoretic, trebuiau făcute în mod normal și au început să arunce în stânga și în dreapta cu avize de închidere și sigilii spre tot felul de cluburi, pub-uri și magazine care nu le respectă strict standardele, deși nu au un nivel ridicat de pericol. Cine are cel mai mult de câștigat? Producătorii și vânzătorii de… extinctoare.

Ironic, în aproximativ același timp cu tragedia din Colectiv, un avion rusesc cu peste 200 de pesoane la bord a fost doborât în Egipt printr-un act terorist revendicat de ISIS. Știrile (cel puțin în România) au ratat focusul asupra acestei știri, iar lumea… Sincer, nu am văzut niciun steag al Rusiei proiectat în vreaun oraș mare, nu am văzut niciun curent mondial anti-ISIS stârnit și nici nu am văzut prea multă solidaritate din partea celor de pe rețelele sociale, deși au murit mai mulți oameni decât în alte atentate din această perioadă.

Nu în ultimul rând, actele teroriste din Franța și poza de profil cu tricolorul Franței… Sunt curios câți dintre cei care au pus tricolorul la poza de profil postează și pe Facebook când transmit condoleanțe cuiva drag. Din nou, propaganda și efectul de turmă au funcționat perfect, iar românii uită de țiganii trimiși înapoi „acasă” pe 300 de euro, de complexul de superioritate al francezilor (și al vestului, în general) față de noi nereușind să prelucreze concret cantitatea enormă de informații ce se livrează constant din surse din ce în ce mai puțin credibile.

Nu mai zic de moschee, de ANAF și multe altele, dar să nu uităm că anul nu e gata, iar oamenii sunt ființe foarte imprevizibile…

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.