„Apusul…”

Pagini indescifrabile dintr-un roman sfâșiat De ghearele nesătule și pline de o curiozitate Ucigașă – frânturi dintr-un suflet aruncat – În rădăcina seacă a nimicului se pierd toate. Și dispar… Rămân doar vechi, false amintiri Și cuvinte nespuse, arse încet, căzute, suflate De soarele ce trece ca un împărat peste priviri Oarbe. Dar astrul ia […]

Read more...

„Faptă…”

Orizont redeschis răsare când ochii mi-i închid Și sar în întuneric. Dar văd lumină, Văd rămășițele unui vis distrus, morbid Cum sfâșie o viață ridicată pe bolta senină. Joc inegal de stele nehotărâte, pierdute Într-un vis fără frontiere, fără final… E un infinit imperfect de suflete căzute În neantul speranței fără vreun ideal. Din negura […]

Read more...

„Jar…”

Senzație de căldură mocnind plăcut Se scurge de-a lungul unei epave seci Dintr-o speranță irosită, uitată-n trecut, Pierdută în lumea dintre două universuri reci Acel roșu-aprins alimentat de dorințe, vise Ascunse, sufocate, torturate, date de pereți Arde încet printre suflete adormite, stinse, Se pierde după norii negri-ntunecați, stridenți. Sentiment irosit, consumat ca un fir dintr-o […]

Read more...

„Trezește-te…”

Trezește-te… Unde ești, stea adormită? Uită-te în jur, simte parfumul dulce Al lumii de-acolo… O, lume răvășită! Deschide ochii și vezi lumina-ți cum curge. Încă privești cu întuneric, flacără nestinsă! De ce nu te ridici la realitatea-ți vie? De ce vrei să piară visu-n depărtarea-ntinsă? De ce uiți și lași cerul să nu mai știe? […]

Read more...