„Ești o enigmă…”

Aruncat din nou în mijlocul unei lumi colorate Viu, încerci să nu cauți obișnuitul, normalul În care ai supraviețuit… Amintiri uitate Se aruncă în viața-ți și îți opresc valul… E atât de greu, oare, să-ți îndeplinești Scopul? E atât de departe steaua ta? Sau doar ți-e frică, frică să trăiești, Să-ți rescrii integral destinul, cartea… […]

Read more...

„Trezește-te…”

Trezește-te… Unde ești, stea adormită? Uită-te în jur, simte parfumul dulce Al lumii de-acolo… O, lume răvășită! Deschide ochii și vezi lumina-ți cum curge. Încă privești cu întuneric, flacără nestinsă! De ce nu te ridici la realitatea-ți vie? De ce vrei să piară visu-n depărtarea-ntinsă? De ce uiți și lași cerul să nu mai știe? […]

Read more...

„Dispariție…”

Negru în fața ochilor ațintiți în soarele Închis într-o cutie ruginită. Ascuns… Respirație grea, imagine pierdută-n apele Unui lac fad, un loc de liniște cuprins. Numai o stea hoinară mai încearc-a-nainta Prin această lume adormită, vagă, seacă, O stea fugară, un vis trimis spre a lupta Cu gândurile gri ce nu vor să mai treacă. […]

Read more...